Când au sporit cerinţele pentru confort, a apărut un nou tip de casă de locuit, mult mai amplu, care s-a dezvoltat în jurul atriului. Vatra din atriu a rămas numai cu destinaţia sacrificiilor, dat fiind că într-un colţ al atriului s-a separat o încăpere secundară închinată zeilor protectori ai proviziilor (penates), care servea şi pentru gătit, devenind bucătărie (culina). Prin pereţii laterali ai atriului au fost deschise uşi care duceau în câte o încăpere mică şi întunecoasă. Aceste încăperi serveau ca depozite de alimente (cella penaria), sală de mâncare (cenaculum) sau cameră de dormit (cubiculum).

Patul conjugal de pe peretele din fund al atriului a fost înlăturat şi, printr-o uşă care s-a deschis, se făcea legătura cu o încăpere, un fel de magazie de scânduri, cu deschidere spre exterior, de unde venea şi lumina; din aceasta s-a dezvoltat apoi o nouă încăpere, tablinum, care servea la început ca sală de mese, apoi ca sală unde capul familiei îşi primea oaspeţii şi păstra documentele familiei. Din tablinum, prin pereţii laterali, s-au deschis alte două încăperi simetrice (alae), în care se ţineau, de obicei, măştile de ceară sau portretele strămoşilor, însoţite de inscripţii explicative, constituind un fel de arbore genealogic; în aceste încăperi se mai ţineau trofeele şi prăzile luate de la duşmani de către membrii familiei.
Acestea erau părţile constitutive principale ale vechii locuinţe romane până la influenţa arhitecturii greceşti. Interveneau diferenţe impuse de spaţiu, de preferinţele constructorului sau ale proprietarului.

Casele erau construite din lemn şi acoperite cu trestie sau paie, apoi cu scânduri sau şindrilă, iar mai târziu cu ţigle. Atriul era la început lipit pe jos cu lut amestecat cu bucăţi ceramice şi netezit cu ciocanul; mai târziu podeaua s-a pavimentat cu bucăţi de marmură de aceeaşi culoare, apoi de diferite culori şi cu desene geometrice, iar la urmă cu mozaic de marmură în formă de tablă de şah. Pereţii spoiţi cu var nu aveau nici un fel de ornamente; de-abia sub influenţa greacă au început să fie acoperiţi cu stuc. În general, aceste locuinţe erau destul de simple şi puţin luxoase, dar suficient de confortabile.