Alimentatia la daci

Categorii de alimente si aspecte ale „bucatariei” dacilor.

Un loc important in alimentatia dacilor au constituit-o cerealele si leguminoasele. Cele mai importante erau graul si meiul, la care se adauga secara, orzul si ovazul.
Din grauntele de mei, macinate cu rasnita si apoi fierte in apa sau lapte, se putea prepara o fiertura, care, se pare, constituia un aliment de baza. Pe langa mei, in fierturi se puteau adauga si alte ingrediente (spanac, loboda, branza, oua etc.). Semintele de mei (impreuna cu alte cereale) se utilizau la obtinerea unor mancaruri de linte, mazare sau altele. Faina de mei mai putea fi folosita pentru obtinerea unui ferment pentru paine (drojdie) pentru paine, prin amestecarea cu vin dulce.
Graul putea fi consumat fie fiert, ca terci, fie macinat si utilizat la producerea lipiilor sau a painii dospite.
Tot pentru obtinerea painii era folosita si secara, in combinatie cu alte cereale.
Orzul putea fi consumat fie fiert, singur sau impreuna cu alte leguminoase, fie transformat in faina si folosit la producerea lipiilor si a painii. Posibil ca ca o alta modalitate de utilizare a orzului era pentru obtinerea maltului si fermentarea lui pentru bere.
Ovazul era folosit in hrana animalelor, dar nu este exclus sa fi fost intrebuintat si ca aliment pentru oameni, consumat ca fiertura simpla sau in combinatie cu alte cereale si legume, sau transformat in faina si folosit la prepararea painii.
Cea mai frecvent utilizata leguma a fost lintea, consumata sub forma de fiertura, impreuna cu alte cereale sau legume, neexcluzand posibilitatea ca in compozitia acestui fel de mancare sa intre si carne, grasimi sau produse lactate. O alta posibilitate de a consuma lintea era sub forma de supa.
Mazarea si mazarichea se puteau manca sub forma de terci sau supa, fie singure, fie in amestec cu alte cereale si legume.
Bobul putea fi consumat ca si celelalte legume, fie intreg, fie zdrobit.
Nautul era frecvent consumat in antichitate, atat prajit cat si fiert.
Alta categorie de plante consumate probabil de daci o reprezinta specii care au ramas in starea lor salbatica, dar ale caror produse erau comestibile: spanac, stir, loboda, macris, stevie, morcov, usturoi, ciuperci etc. Acestea puteau fi consumate fie crude, fie gatite, in general acompaniind diverse sortimente de legume si cereale.
Pe primul loc in preferintele alimentare ale dacilor se situa carnea de vita. De obicei, vitele erau crescute si intrtinute in primul rand pentru lapte, branza, reproducere si munca. Pe locul secund se situează suinele. Erau tinute in exclusivitate ca producatoare de carne si eventual, grasimi. Ovicaprinele erau utilizate pentru obtinerea de carne, dar si de produse secundare (lana, lapte). Cabalinele par sa fi constituit si ele o sursa de carne, dupa cum o dovedesc descoperirile de resturi osteologice provenite de la cai, fragmentate, cu urme de arsura. Gainile domestice erau furnizoare de oua si de carne. Gasca domestica a fost foarte rar descoperita. O alta sursa de carne o constituia vanatoarea si pescuitul. Pe langa pesti, in alimentatia lor, dacii consumau melci si scoici. Se vanau cu precadere animale mari: cerbul, mistretul, capriorul, bourul, ursul, iepurele etc. Se pare ca in antichitate predomina consumul carnii fierte, poate si datorita faptului ca se obtinea in acest fel si supa si carne. Nu trebuie omis nici consumul carnii pregatite prin prajire, fie in cuptoare, fie in frigari, rar pe gratar. Cantitatile mari de carne obtinute prin sacrificarea animalelor domestice sau vanarea unora salbatice impuneau necesitatea conservarii ei. Doua posibilitati de pastrare erau afumarea sau sararea carnii.
Dacii foloseau atat grasimi animale, cum ar fi untura de porc si seul cat si vegetale, din plante cu continut ridicat de ulei (lubit, mac, mustar) sau din import.
In lumea dacica preponderent in alimentatie era laptele de vita, mai putin cel provenit de la oaie si capra. Branza era un alt aliment de baza, transformarea laptelui in branza fiind necesara in primul rand din motive de conservare.
Intre condimente, pe primul loc se situeaza sarea, indinspensabila in alimentatia oamenilor. Otetul era obtinut din vin si putea intra in compozitia unor feluri de mancare. Dintre mirodenii este pomenit doar mustarul, ale carui seminte intrau in componenta unor mancaruri de linte, bob.
Dintre băuturi, este mentionat vinul, provenit atat din productia proprie cat si din import. O alta bautura frecventa in lumea barbara era berea, obtinuta din grau cu bob mare, ovaz, secara, mei, orz sau alalc. Hellanicos spune ca tracii beau o bere pregatita din orz. Probabil ca existau si alte bauturi (de exemplu miedul – obtinut din apa si miere), dar informatii despre ele nu s-au pastrat pana la noi.

Dupa Liliana Suciu, Indicii pentru reconstituirea vietii cotidiene in asezarile dacice, in vol. Studii de istorie antica, Deva, 2001.

Bucataria dacica

In siturile arheologice dacice s-au gasit numeroase piese care faceau parte din garnitura unei bucatarii. Cel mai reprezentativ este situl de la Ocnita (fosta Buridava dacica), unde s-au gasit mai multe piese metalice ce faceau parte dintr-o bucatarie.
Vetre de gatit, greu de surprins in sapaturile arheologice, fiind foarte distruse. Facute din lut, pietre. Un exemplar bine pastrat s-a gasit in mediul celtin, la Budapesta.
Cateii de vatra, din ceramica, mai rar din metal, se foloseau in apropierea vetrelor din foc pentru sprijinirea altor ustensile. Erau frumos decorate, cu motive zoomorfe. S-au gasit uneori si in perechi (sau o pereche de catei de vatra metalici sidati intre ei, in mediul celtic), fiind probabil folositi pentru sprijinirea unui gratar sau recipient de gatit.
Gratare din metal, folosite pentru prajirea carnii, sau sprijinirea vaselor de gatit. Cel gasit la Buridava avea picioare si maner, sugerand mobilitatea acestuia.
Furci din metal, cu mai multi dinti. Avand uneori manere foarte lungi (pana aproape de 1 metru), erau folosite pentru prajirea carnii la foc, dar si pentru ‚pescuirea’ diferitelor bucati de carne dintr-un vas in care erau gatite.
Lanturi cu cremaliera, folosite pentru a suspenda vasul metalic sau gratarul deasupra focului. La randul sau, lantul era prins de o grinda de lemn sau de un trepied metalic (cum s-au gasit numeroase in mediul celtic).
Vase . Majoritatea recipientelor erau din ceramica, cu pereti grosi si cu nisip mai mult in compozitie pentru a rezista la ardere. De asemeni, s-au gasit si vase care aveau grafit in compozitie, si arheologia experimentala a aratat ca mancarea nu se prindea de fundul acestor vase (similar vaselor cu teflon din zilele noastre).
Mai putine sunt exemplele descoperite din metal, apanaj al familiilor mai instarite de daci. De diferite forme (cazan, situla – un fel de galeata, cana, simpulum – polonic, mastos – cupa fara picior, cu fundul rotunjit, Kantharos – cupa cu doua manere, oenochoe – ulcior cu buza de scurgere) sau metale (fier, bronz, argint aurit), e clar ca unele din aceste vase sunt importuri din lumea greco-romana. De asemeni, unele din aceste recipiente erau folosite in banchete, la baut, si nu pentru gatitul propriu-zis.
Pietre de moara, pentru macinatul diferitelor ingrediente. Formate din doua piese, erau actionate prin rotirea pietrei superioare, concomitent turnandu-se elementele de macinat prin gaura centrala pe care aceasta piatra o avea.