Vestimentaţia civila (la femei):

     Despre portul femeilor nici un autor antic nu ne transmite vreo informaţie. Pe binecunoscutele monumente (Columna de la Roma şi monumentul de la Adamclisi) ele sunt reprezentate într-o haină lungă, peste care, unele, poartă o manta bogat drapată şi stilizată în stil clasic, având aspectul unui lung hiton. Pe cap uneori poartă basmale înnodate la spate sub conci (sau coc), iar în picioare, în cazul când nu sunt desculţe, poartă încălţăminte ca ale bărbaţilor (călţuni sau opinci din piele sau pâslă).
     Caracteristica esenţială a cămăşii o constituie creţurile numeroase de la gât prinse simplu cu un şnur, sau acoperite cu un guleraş îngust. Mânecile pot fi atât lungi, cât şi scurte. Pe lângă cămaşa încreţită la gât întâlnim un alt tip, cu decolteu larg, la care pliurile sunt adunate sub o bentiţă ce urmează deschiderea cămăşii, care este plasată la mijloc, în faţă. Aceste cămăşi erau lucrate dintr-un material foarte subţire (ie).
     În ceea ce priveşte coafura femeilor, pe Columnă ele au capul acoperit cu o basma înodată la ceafă, în schimb cele de pe monumentul de la Adamclisi au părul pieptănat cu cărare la mijloc şi adus spre spate din faţă şi din părţi, pentru a fi adunat într-un coc. Tot asemănător au pieptănat părul şi femeile reprezentate pe falerele de la Herăstrău şi Ikimovo sau pe fibulele de la Coada Malului, Bălăneşti şi Transilvania (localitate necunoscută). Personajele feminine de pe plăcuţele de la Letniţa au părul destul de scurt, potrivit la spate. În alte cazuri părul este bogat, încadrându-le faţa şi căzând în bucle până la umeri. La aceste pieptănături mai trebuie adăugată şi cea cu cărare la mijloc şi părul împletit în două lungi cosiţe (cum sunt femeile reprezentate pe falerele de la Galice sau Lupu).
    Singurul izvor antic privind culoarea hainelor este oferit de Aristofan, care ne spune că „locuitorii de lângă Istru...se îmbracă în veşminte colorate”. Asemenea coloristică a hainelor se referă probabil, mai cu seamă la femei.
    În legătură cu portul dacilor mai sunt de amintit podoabele. În nici unul dintre cele două monumente, femeile nu poartă vreun un fel de podoabă. În schimb pe toreutica propie se văd unele podoabe, confirmate şi pe cale arheologică. Cele mai numeroase sunt fibulele (cu nodozităţi), cele mai multe lucrate din argint. La gât purtau un colan (sau mai multe) cu corpul neted sau torsionat. La gât se mai purtau şi numeroase mărgele lucrate din argint, bronz sau sticlă (monocrome, policrome sau „ochi de păun”), de diferite forme sau dimensiuni. Pe braţ purtau o brăţară plurispiralică, lucrată din sârmă groasă de argint, cu 3-4 sau chiar mai multe spirale. Aveau la extremităţi modele în formă de cap de şarpe, însoţite de ornamente în formă de palmete. Trebuie subliniat faptul că asemenea brăţări de braţ erau purtate şi de bărbaţi.
     Dintre podoabele care au putut aparţine atât femeilor, cât şi bărbaţilor mai sunt de amintit: lanţuri ornamentale de argint (probabil ca însemn nobiliar), brăţări (de antebraţ, din fier, bronz si argint), inele de aur sau argint (unele terminate cu protome de şarpe), cercei (nu prea numeroşi), pandantive din bronz şi falere (din argint, unele aurite). Cu siguranţă ca aceste podoabe aparţineau clasei superioare a aristocraţiei, alăturându-se dovezilor care demonstrează stratificarea socială în cadrul statului dac.