Vestimentaţia civilă (la bărbaţi)

    Informaţiile despre cum se îmbrăcau dacii sunt foarte sărace, în acest caz sursele arheologice find foarte puţine. Avem, în schimb, o singură sursă literară, şi mai multe documente sculpturale sau piese de vestimentaţie descoperite pe cale arheologică sau fortuit, în tezaure.
    Vorbind despre grozăvia iernii la Tomis, Ovidiu ne spune despre populaţiile de la nord de Dunăre: „...se feresc de gerurile grele îmbrăcând piei de animale şi pantaloni cusuţi”. Este vorba despre un cojoc lucrat din piei de oaie, având lâna în afară. Pe cap purtau o căciulă sau o glugă făcută tot din piei. Poetul nu ne spune însă nimic despre veşmintele obişnuite de vară sau despre cele al femeilor, astfel că singurele surse rămân cele artistice.
    Conform acestor mărturii, bărbaţii purtau o cămaşă din pânză (in sau alceva) despicată în părţi (până la mijloc) şi scoasă peste pantaloni. Aceasta era lungă până la genunchi. Mânecile pot fi atât lungi, cât şi scurte.Pantalonii erau confecţionaţi din pânză groasă, de cele mai multe ori nu prea strânşi pe picior, dar nu lipsesc nici aceste cazuri (lipiţi de pulpă sau picior, un fel de iţari). Existau şi cămăşi despicate în părţi cu creţuri la mâneci şi poale făcute din pânză mai subţire, după cum se văd pe unele scene de pe basoreliefurile Columnei lui Traian. Acest gen de cămaşă se pare că nu se regăseşte la alte populaţii învecinate, fiind o creaţie specifică strămoşilor noştri. La brâu erau încinşi cu o curea prevăzută cu o cataramă rectangulară, ovală ori rotundă (de dimensiuni mici), sau în lipsa acestora, purtau un simplu brâu torsionat. Nobilii purtau peste armură o curea lată (cu o pafta ornamentală, de dimensiuni mai mari), de care se atârna sabia.
    Pe Columnă şi câteva dintre busturile de daci (aflate majoritatea la Roma, din care mai cunoscute sunt cele de pe Arcul de Triumf al lui Constantin cel Mare), ei poartă o mantie lungă (unele dintre aceste mantii au pe margini franjuri), fără mâneci, prinsă cu o singură fibulă, lateral, pe unul dintre umeri. Date fiind dimensiunile mari, mai ales ale fibulelor de argint cu nodozităţi, care sunt cele mai numeroase în descoperirile arheologice, şi în acelaşi timp cele mai caracteristice, este de presupus că acestea sunt purtate de bărbaţi. Pe Columna de la Roma, dar şi pe monumentul dobrogean numeroşi daci poartă o glugă, prinsă pe după gât cu un şnur şi terminată în franjuri. Tot pe monumentul de la Adamclisi unii bărbaţi poartă un suman fără guler, îmblănit, nu prea lung. La acestea mai trebuie adăugat, pentru timpul friguros de iarnă, cojoacele cu lână înafară, despre care vorbeşte Ovidiu.
    Dacii umblau cu capul descoperit. Părul era tăiat scurt pe frunte şi la tâmple, iar la spate era lăsat mai lung. Toţi poartă barbă, mai lungă sau mai scurtă. Aşa sunt reprezentaţi cei mai mulţi dintre ei pe toate monumentele sculpturale. Nobilii însă purtau un soi de bonetă cu vârf ascuţit,aplecat in fata, din pâslă groasă sau piele, numit pileus. Ca încălţăminte, toţii dacii sunt reprezentaţi, fie cu călţuni din pâslă sau piele, fie un fel de opinci, tot din piele (dar cu vârful rotunjit sau drept), ambele legate peste pantaloni cu şireturi lungi.