Luptele de Gladiatori:

Jocurile de gladiatori reprezentau, în Roma antică, una dintre distracţiile favorite ale marelui public, devenind, în timp, o componentă indispensabilă bunei funcţionări a societăţii romane.

Iniţial, luptele de gladiatori se desfăşurau între sclavi, cu prilejul ceremoniei funerare a stăpânului lor. Când au devenit un eveniment public, ce implica mase mari de oameni ca spectatori, au fost utilizaţi în arenă şi condamnaţi la moarte, prizonieri de război şi gladiatori profesionişti. Aceştia din urmă se angajau cu contract pe o perioadă de câţiva ani, ştiind dinainte că îşi pot pierde viaţa. Făceau acest lucru deoarece erau bine plătiţi şi puteau câştiga, dacă supravieţuiau, o mică avere.

Un spectacol de gladiatori dura cel puţin o zi, implicând diverse etape:
executarea condamnaţilor la moarte prin aruncarea la fiare sălbatice lupte dintre gladiatori profesionişti şi animale sălbatice (urşi, lupi, tigri, lei şi chiar struţi) lupte între gladiatorii de categoria a doua sau între gladiatori şi condamnaţii la moarte lupte între gladiatorii profesionişti („starurile” arenei) uneori, luptele de gladiatori recreau evenimente militare recente, sărbătorind victorii ale armatei romane împotriva barbarilor. În acest caz erau folosiţi zeci de condamnaţi sau prizonieri de război, deoarece gladiatorii profesionişti erau foarte scump, iar moartea lor în astfel de mod ar fi fost o risipă.

Nu toate luptele se încheiau cu moartea unuia dintre gladiatori. Era dinainte hotărât dacă lupta va fi până la moarte sau doar până ce unul dintre gladiatori era învins.

Luptele erau supravegheate de un arbitru şi, în cazul în care se lupta până la moarte, organizatorul jocurilor decidea soarta învinsului, de multe ori după dorinţa publicului.

Deşi se cunoaşte puţin despre acest subiect, este astăzi un fapt confirmat că în arenă intrau şi femei gladiator.