Echipamentul militar

      În această categorie intră acele piese ce fac parte din echipamentul războinicului, fară a reprezenta arme propriu zise.

      Coifurile. Din analiza monumentelor sculpturale şi a celor arheologice, se poate susţine faptul că ele n-au avut o utilizare largă la daci. Totuşi ele nu lipsesc. Pentru perioada lui Burebista, ele apar în câteva morminte tumulare. Apoi se împuţinează drastic, pentru a le regăsi 150 de ani mai târziu, pe unele scene de pe Columna traiană. Este vorba de unele coifuri ce apar la baza coloanei, fără prea multe analogii în mediile învecinate. Prin curbarea în faţă a părţii superioare ele amintesc de acele pileus purtate de nobilimea dacă. Este posibilă şi existenţa unor coifuri din piele, ce compensau lipsa coifurilor metalice.

      Cămăşile de zale. Primele cămăşi de zale au apărut în zona carpatică odată cu venirea celţilor. Acestea făceau parte dintre cele mai scumpe tipuri de echipament militar defensiv, dar şi de prestigiu, arătând originea nobilă a purtătorului. Inelele din care erau efectuate aveau diametrul între 0,8 – 0,9 cm şi 1,2 – 1,4 cm, astfel de inele find descoperite în numeroase situri arheologice dacice.

      Armuri. Fac parte din armamentul de protecţie al cavaleriei şi/sau infanteriei grele (luptători în armuri). Reprezentau nişte cămăşi metalice pentru călăreţi şi uneori acoperământ pentru cal, confecţionate din plăci de bronz şi din fier (segmente). Unele scene de pe Columnă par a arăta contingente militare dacice înarmate în acest mod. Fără îndoială că acest tip de luptători au fost influenţaţi de cei sarmatici de la care au preluat modelele segmentelor. Astfel de piese s-au descoperit rareori în siturile arheologice dacice, însă important este faptul că ele nu lipsesc. Au o lungime de 2,5 – 3,5 cm şi o lăţime de 1 – 1,5 cm. Sunt destul de variate, în funcţie de preferinţele comanditarului: de formă ovală cu vârf drept (cu două sau patru orificii), de formă dreptunghiulară, cu două orificii pentru fixarea segmentelor, situate vertical pe partea superioară şi inferioară. Nu putem exclude existenţa unor armuri din piele, platoşele. Acestea se găsesc la toate populaţiile învecinate, inclusiv la romani. Despre existenţa clară a acestora, un izvor antic ne este la îndemână: Dion Chrysostomos: „Acolo la ei...puteai să vezi peste tot spade, platoşe, lănci...”.

      Pintenii. Aparţin echipamentului luptătorilor călări. Toate exemplarele sunt din fier cu diametrul de 0,5 – 0,6 cm cu secţiunea rotundă sau semirotundă. La daci există două tipuri: pinteni mici cu părţile laterale lăţite, terminate prin butoni masivi şi spin lung şi ascuţit şi pintenii mai mari, cu părţile laterale înalte, terminate în butoni plaţi sau ovali, îngroşaţi, cu spin lung şi ascuţit.

      Cataramele. Fac parte din vestimentaţiile civile, dar şi militare. Se lucrau din fier, având rama rotundă, în forma literei „D” (confecţionată dintr-o singură bucată), rectangulare (unele şi din bronz), ovale sau în forma literei opt. Dimensiunile lor sunt de 3 până la 5,5 cm. Nu lipsesc nici cataramele de dimensiuni mai mari (15 cm), confecţionate dintr-o singură bucată de metal, cu cârlig de prindere de curea şi frumos ornamentate.Verigi terminale de catarame : construcţia lor constă dintr-o verigă cu prelungiri laterale asemănătoare unor gheare, între care se află o tijă netedă, la capătul căreia se află un cerc. Sunt confecţionate şi din bronz, cu lungimea de 5,5 – 6,1 cm. Centura se închidea cu ajutorul unui cârlig ce se prindea de capul verigii (cercul terminal).

      Centurile astragaloide. S-au descoperit în puţine situri de pe teritoiul Daciei preromane. Acestea erau brâuri (centuri) utilizate pentru suspendarea spadelor, fiind din fier sau bronz. Ele au apărut în sec. V î. Chr. în zona Iliriei, fiind apoi răspândite de celţii scordisci în bazinul carpatic. De obicei se găsesc astragaloide (fragmente de la centură) izolate.