Armata Dacică

      Către sfârşitul mileniului I a. Chr. pe scena istorică sud-est europeană apar dacii. Ei sunt amintiţi de numeroase surse literare şi confirmaţi de săpăturile arheologice.

      Pentru a duce campanii militare de anvergură împotriva bastarnilor, celţilor, grecilor, sarmaţilor şi romanilor, dacii aveau nevoie de o armată şi un armament corespunzător cerinţelor luptătorilor din acea perioadă. Stabilirea caracteristicilor armamentului (combinaţiile dintre diferite tipuri de arme) şi specificului artei militare dacice este un segment greu de reconstituit. În acest caz, sursele literare lipsesc aproape cu desăvârşire, iar cele arheologice, respectiv mormintele de războinici, sunt foarte puţine, datorită perioadei cunoscute în istoria dacilor a "vidului de morminte" (sec. I î. Hr. – sec. I d. Hr.).

      Oastea dacilor era compusă din pedestraşi (oameni de rând – comati) şi călăreţi (cei mai mulţi dintre ei din categoria nobililor – tarabostes, sau pileati). Armele de ofensivă ale cavaleriei dacice erau reprezentate de spadele lungi drepte sau scurte şi drepte, utilizate pentru atât pentru tăiere cât şi pentru împuns; lănci şi suliţe pentru aruncare şi nelipsitele arcuri; probabil purtătorii lor constituind contingente separate ale cavaleriei. Pentru apărare foloseau scutul de formă ovală, unii dintre ei acoperiţi, cu coifuri şi armuri (cămăşi de zale sau segmente din fier şi platoşe din piele). Enumerarea tipurilor de arme ale călăreţilor mărturiseşte folosirea de către daci atât a unei cavalerii uşoare (spadă si scut, întotdeauna cu lance şi/sau suliţă) cât şi a unei cavalerii grele, probabil mai mică redusă ca şi număr, constituită din luptătorii în armuri. Existenţa armurilor şi a cămăşilor de zale pot vorbi despre gradaţia în mediul luptătorilor daci, probabil purtătorii lor fotmând o subdiviziune, o grupă de elită.

      Luptătorii pedeştri erau înarmaţi cu suliţe si/sau lănci, scuturi şi spade curbe (falx, falcesuri) sau drepte scurte (cu unul sau două tăişuri), cuţite şi pumnale de luptă (sica); se pare că unii dintre ei aveau şi topoare sau seceri folosite în luptă. Pentru luptele de la distanţă, dacii utilizau arcul de tip "scitic" şi lăncile şi/sau suliţele. Armamentul defensiv al pedestrimii dacice era reprezentat în exclusivitate de scuturi. Şi în cadrul acesteia se pot observa unele subdiviziuni (cei cu sau fără pileus) sau cei care prin stilul lor de luptă foloseau numai teribilele arme de două mâini cunoscute nouă prin denumirea de falx dacica. Aceştia probabil constituiau o unitate de elită, din zona capitalei.

      După enumerarea categoriilor de arme putem deduce că dacii aveau, neîndoielnic, supremaţia în manevrele apropiate, fapt care este dovedit de cantitatea mai mică a armelor de lansare descoperite. De altfel, cele două arme devenite în preajma confruntărilor cu romanii determinative etnice ale dacilor, falx-ul şi sica, şi-au construit renumele în lupta corp la corp cu inamicul. Pentru eficienţa maximă a acestor arme se poate presupune, existenţa unor formaţiuni comune, în anumite etape ale bătăliei, de daci înarmaţi cu falx şi alţii cu sica, ce puteau străpunge sau hărţui detaşamente inamice.

      Aceste grupuri comune dacice anulau unele lipsuri ale luptătorilor ce foloseau aceste arme: cei cu falx puteau fi protejaţi de spadele romane şi cu scuturile celor cu sica, aceştia din urmă fiind eficienţi doar în lupta individuală, de aproape. Se poate presupune că, pentru o maximă eficienţă a destrămării formaţiunilor romane doi daci încadraţi cu sică puteau flanca unul cu falx şi aşa mai departe. Înarmarea uşoară a majorităţii dacilor este o dovadă a mobilităţii armatei. Pentru manevrări şi regrupări rapide erau necesare scuturile, a căror formă permiteau acţionarea atât în formaţiuni colective, cât şi în luptele cu caracter individual, unde faţă de un adversar mai greoi dacii erau în avantaj.

      Puteţi vedea şi comenta echipamentele reconstituite de TDA atât în secţiunea Reenactment a forumului cât şi în secţiunea Media - Foto a acestui site. Cea mai nouă piesă reconstituită în cadrul asociaţiei este un lup dacic .