Masa la romani:

De regulă se mânca de două ori pe zi adică dimineaţa şi seara, aşa cum o recomandau doctorii pentru o viaţă sănătoasă şi normală; gurmanzii mâncau de patru ori pe zi.

Ientaculum (micul dejun), se servea după răsăritul soarelui, într-un mod lejer, de cele mai multe ori nu era necesar să se stea la masă. Era format din pâine, fructe şi apă; ocazional se mâncau şi resturile din seara precedentă. Se mai menţionau printre alimentele folosite laptele, măslinele, ouăle, caperele, brânza şi mierea; pentru copii exista şi pâine cu untură.

Prandium (prânzul), era o masă secundară, la care se mânca uşor, de exemplu pâine şi brânză, sau peşte, ouă, carne rece, legume. Era considerat vulgar să mănânci un prânz consistent. Filozoful Seneca se lăuda că el mânca numai un pic de pâine şi câteva smochine la prandium (Ad Lucilium Epistulae Moralis 84, 87).

Cena (cina) – masa principală, începea la ora nouă după ziua romană (= ora cinci după-amiază) şi continua până seara şi chiar până noaptea

Alimentul principal era puls, o fiertură de cereale, iar împreună cu aceasta ulei şi zarzavaturi – îndeosebi varza proaspătă, socotită a fi sănătoasă - păstăioase, lapte, brânză, fructe şi vin. Carnea se mânca rareori, în special la sacrificii şi în zile de sărbătoare.

Această imagine reflectă vestita (dorita!) modestie romană din timpurile republicane.
Din secolul I. î. Chr., în cercurile înalte se va desfăşura un lux în ceea ce priveşte felurile de mâncare, care era orientat către bucătăria elenistică rafinată, mai sofisticată. Se păstrează unele aspecte tipice romane, cum este preferinţa pentru consumul de varză şi mâncarea cu sosuri picante, cu un gust propriu.
Arta culinară consta în a pregăti în aşa fel mâncărurile încât să nu se poată observa ceea ce mănânci. Caracteristic era un gust dulce-acrişor. Luxul mult descris, care a dus la excese la banchete, convivia, se întâlnea numai la păturile superioare şi la oamenii bogaţi, în special la Roma; majoritatea populaţiei trăia, în epoca imperială, modest, ca şi înainte.

O cena completă era compusă din trei feluri: gustatio, fercula, mensae secundae.
Aperitivul, gustatio, promulsis, la care se mâncau de cele mai multe ori gustări reci, menite să-ţi provoace apetitul şi digestia - ouă moi, salate şi zarzavaturi gătite picant, dar crustacee sau peşte; se bea mulsum (vin îndulcit cu miere).
Felul principal consta de regulă dintr-un singur fel de mâncare, caput cena, unde se mâncau zarzavaturi gătite şi carne.
Cei înstăriţi puteau să mănânce mai multe feluri - erau cel puţin trei la număr şi puteau să crească până la 5, 7 sau mai multe, în funcţie de darea de mână a stăpânului casei. În fercula erau incluse meniuri cu peşte şi scoici, păsări de curte, păsări gătite cu pene şi animale îndopate, gătite în întregime. Bineînţeles că varietatea şi dimensiunile cinelor romane erau infinite.– aici era etalată întreaga artă culinară.
După felul principal se aduceau jerfe zeilor Lari. Apoi urma desertul, mensa secunda, cu prăjituri şi fructe.

Cum mâncau romanii:

Se mânca cu degetele – şi totul era tăiat corespunzător, în bucăţi mici – dar mâncărurile lichide se mâncau cu lingura, de asemenea ouăle şi crustaceele. Între felurile de mâncare se spălau mâinile.

Statul culcat la masă era privilegiul stăpânului casei. De regulă, femeile romane stăteau la capul patului sau lângă, pe un scaun; în perioada Imperiului, unele femei au urmat modelul hetairelor şi luau de asemenea masa culcate (pe pat). Copiii stăteau întotdeauna pe scaune şi deseori la mese separate, la fel şi sclavii, dacă mâncau în familie. Chiar şi în timpul banchetului funerar stăteau pe scaune. La oamenii săraci sau la provinciile nordice, nu pare să fie important acest mod de aşezare sau numai în mod excepţional, la sărbători.

Detalii asupra tipurilor de alimente şi a preţurilor din sec. I p. Chr. puteţi găsi <aici>.

O lista succintă de reţete culinare romane puteţi descărca de <aici>.