ARMURA DACA!

[Diegis_Sica]

Voi incepe cat de curand sa lucrez la armura mea proprie si personala. M-am gandit pana la urma sa imi fac o lorica squamata. Cred ca e ok, doar si Dacii au luat de la romani unele chestii . Mai am nevoie de material pentru pantaloni si camasa, camasa va fi cu maneca lunga pana la urma. Solzii ii voi monta pe o platosa de piele! As vrea sa imi fac si un pileus din piele, cum are Rubobostes, ca lana aia ma enerveaza, aici imi trebuie o piele moale, daca ar putea cineva sa imi spuna de unde se poate cumpara as fi recunoscator .

Cam atat, astept sugestii de la voi! Calinius Silva s-a oferit sa ma ajute sa imi fac armura, dar daca se mai ofera cineva e binevenit!

Inca o data, ASTEPT SUGESTII SI PARARERI DESPRE TREABA ASTA! Nu ezitati sa ma contactati, fie pe forum fie pe mess!

[Alexandru_Dacicus]

Si eu imi fac armura tot cu solzi, model sarmatic.
Singura problema cu care nu sunt in clar e modalitatea de prindere a solzilor. Ei pot fi prinsi intr-o multime de feluri, dar noi trebuie sa reconstituim cat mai exact.

[Tiamarkos]

Eu lucrez la asta

[Lup_Alb]

Salutari!. Sunt un nou venit de pe forumul armuri.ro, forum dedicat tuturor armurierilor din Romania. Sunt membru al asociatiei de reconstituire istorice Ordinul Cavalerilor de Hunedoara si in principal ma ocup de heraldica, costume si armurarie.
Dar sa revin ontopic. Pentru camasi de zale, eu recomand sarma neagra, nu zincata, deoarece zincul poate produce reactii alergice cu pielea, mai ales cand transpiri (ceea ce sigur se va intampla ). Ca dimensiuni, grosimea sarmei folosite, depinde de diametrul interior al inelelor. De obicei se foloseste sarma de 1,4-1,6 mm pentru inele cu diametrul interior de 8mm si sarma de 1,8-2mm pentru inele cu diametrul de 10 mm. Inele de diametru interior mai mare de 10mm nu prea sunt recomandabile, atat din cauza originalitatii istorice, cat mai cu seama din cauza rezistentei. Cu cat diametrul interior al inelului e mai mic, cu atat armura este mai eficienta si mai rezistenta.
Exista si o solutie de a scapa de rugina in cazul zalelor din sarma neagra. Se lasa zalele cam 3-5 zile int-ro saramura de otet, adica o lingurita rasa de sare la 3l de otet. Eu folosesc cel mai prost si ieftin otet de la magazin, ala e cel mai bun fiind foarte acid. Dupa ce se scot zalele din saramura de otet, se spala bine cu apa calduta si se sterg imediat cu o carpa uscata. Apoi sa ung cu ulei mineral pentru mecanisme fine (e bun uleiul pentru masinile de cusut). Eu folosesc "tratamentul" asta pentru zalele mele de 3 ani si functioneaza.

[Lup_Alb]

Revin si cu o informatie despre armurile de solzi. Din cate am citit, solzii armurilor scitice si sarmatice erau prinsi de suport prin fire metalice (atat un fel de inele aplatizate de sarma, cat si un singur fir lung care conecta un sir intreg de solzi), dar si prin nituri (mai ales in cazul suportului de piele). Se pare ca unele armuri erau prinse si pe un suport de panza groasa si e posibil sa se fi folosit la prindere snur de piele. La lorica squamata romana prinderea se face cu fire metalice la marea majoritate a fragmentelor descoperite. Am folosit si eu tehnica de prindere cu inele aplatizate de sarma la o armura combinata de solzi si placi (medievala) dar pe un suport de panza groasa de in. Intr-o armura de solzi cu suport de piele transpiri abundent, pentru ca pielea nu prea permite circulatia aerului.

[theano]

Bine ai venit pe forumul TDA.

[Tiamarkos]

Bun venit Lupule!
Multumesc pt lamuriri Heptapor !
Eu am folosit sarma zincata de 2.2, si marimea unui inel l-am facut de 1.4 cm.
Mersi de lamuri .. Bine de stiut sa evit contactul cu pielea. Exista risc sa apara alergi chiar daca e purtata peste material textil?
Din ce m-am documentat pe net, la ce dimensiuni am, reiesea greutatea la 9 kilograme. Dar 17 ... suna mult ).
Daca cineva ma poate directiona spre o anume biblografie, as fi foarte recunoscator. Personajul meu e datat la sfarsit de sec. I a.Chr, deci cred ca ar merge o armura de zale din inele.

[RVBOBOSTES]

Bliografie generala cetatea Cugir (inclusiv mormantul): "Cel mai spectaculos s-a dovedit a fi inventarul aşa numitului "mormânt princiar", ce a aparţinut unui tarabostes local, cu vârsta în jurul a 35 de ani, probabil conducătorul unui trib din zona văii Cugirului. Războinicul a fost incinerat într-un car de paradă cu patru roţi, alături de care s-au găsit resturile incine­rate a trei cai, dar şi numeroase obiecte realizate din fier, bronz, argint şi aur. S-a putut reconstitui, pe baza pieselor găsite, echipamentul de luptă al războinicului, format dintr-un coif de fier, cămaşa de zale din fier, închisă cu butoni din argint suflaţi cu aur. Armamentul era completat cu un scut din lemn placat cu piele, un vârf de lance, o sica, armă specifică dacilor, o sabie dreaptă de tip celtic, garnitura unui arc, alături de piese de vestimentaţie, între care un placaj de aur lucrat în tehnica au repoussé, terminat cu o reprezentare în stil animalier. Peste resturile incinerate au fost depuse un vas de bronz (situla) de provenienţă romană şi o fructieră dacică de mari dimensiuni" (citat luat de pe http://dacoromania5.go.ro/nr24/singidava_cugir.htm), dar daca ajungi la bibliografie vei gasi destule detalii: articol de baza pentru mormant:H. Ciugudean, "Mormântul dacic de la Blandiana", in Acta MN (o gasesti la Cluj, la biblioteca Muzeului) nr.17, 1980, p. 425-432.
Alte lucrari: Ion Horaţiu Crişan, Necropola dacică de la Cugir. Consideraţii preliminare, în Apulum, XVIII, 1980.

Magazin istoric, nr. 11/1977.

Magazin istoric, nr. 4/1979.

Ion Horaţiu Crişan, Identificarea celebrei Singidava, în Contemporanul, nr. 15 (1692), 13 aprilie 1979.

Cristian Ioan Popa, Cugir - Schiţă monografică, Ed. Altip, Alba 2005.

Bafta!

[RVBOBOSTES]

Completare: cu toate ca mormantul de la Cugir se dateaza candva la inceputul sec. I ante, iar personajul tau undeva chiar dupa Burebista, nu cred ca e o deplasare cronologica atat de mare, deci da-i bataie!

[Tiamarkos]

foarte prompt. mersi din nou