Ziua zeitei Anna Perenna si pornirea plugului

Topicuri care privesc atat pe daci cat si pe romani.
User avatar
MARCIUS TURBO
Posts: 1821
Joined: 11 Dec 2008, 15:35

Ziua zeitei Anna Perenna si pornirea plugului

Postby MARCIUS TURBO » 15 Mar 2012, 08:28

Ziua zeiţei Anna Perenna şi pornirea plugului
Autor: IULIA GORNEANU


Astăzi, în Calendarul roman era ve¬¬¬nerată Anna Perenna, zeiţă a ferti¬lităţii pământului, "zână nutritoare şi fructuătoare de primăvară şi Anul Nou" (At. M. Marienescu), ima¬ginată asemenea divinităţilor de sfârşit şi început de an "acuşi ca şi o babă bătrână, acuşi ca şi fată tânără şi mândră". Oamenii ieşeau să petreacă la iarbă verde, mergeau "în păduriţa zânei, lângă Tiber", unde se ospătau, dansau şi cântau despre povestea ei de dragoste cu zeul Marte. Tot acest ritual avea loc în antichitatea romană, în fiecare an la 15 martie, înainte de primul arat.

În majoritatea mitologiilor, plugul este simbolul fertilităţii şi al fecundităţii, fiind folosit iniţial în context ceremonial. Fierul plugului, imagine a masculinităţii virile, penetrează brazda – simbol al feminităţii germinative, răscolind pământul şi unind bărbatul cu femeia, cerul cu lumea noastră, durerea cu viaţa. Dimen¬siunea sacrală a acestei unelte agricole este confirmată atât de scrierile lui Herodot despre sciţii din Dacia şi "iniţierea muncii sacre a pământului cu plugul de aur căzut din cer", precum şi de poveştile populare ale românilor, în care Dumnezeu ia plugul de pe deal şi îl mută pe cer, unde îl vedem şi astăzi în nopţile senine de vară. Nu trebuie să uităm de obiceiul închiderii satului într-un cerc magic, protector, prin tragerea unei brazde apotropaice în caz de epidemii sau invazii de lăcuste.

Plimbat ceremonial pe uliţele sa¬tului la cumpăna dintre ani, scos de sub streaşină în luna lui Făurar pentru a fi curăţat şi ascuţit, apoi adus în faţa casei în mod festiv de Mucenici pentru a anunţa deschiderea ciclului sărbătorilor de primăvară, plugul patronează începutul anului nou agrar. "Pornirea plugului" reprezenta una dintre cele mai importante sărbători ale satului românesc de odinioară. În comunităţile agricole, la fel ca în cele pastorale, exista şi un repertoriu impresionant de cântece specifice, la loc de cinste aflându-se "cântecele de plug".

În satele transilvane, primul fecior care ieşea cu plugul la arat era numit Crai şi avea dreptul să judece şi chiar să-i pedepsească pe cei leneşi sau pe cei care au încălcat regulile comunităţii, ignorând rânduiala satului. Totodată, existau nenumărate obiceiuri, superstiţii şi practici magice, legate de primul arat, unele dintre ele adevărate relicte ale unui cult arhaic agricol, de purificare şi ferti¬litate. Solemnitatea gesturilor rituale din această zi impresionează şi obligă. Etnologul sibian Gherasim Rusu Togan consemna în lucrarea "Vizi¬uni Străvechi": "Ţăranul, când bagă plugul în brazdă, udă plugul ca să-i meargă bine, apoi, în noaptea de dinaintea muncii, nu se culcă laolaltă cu femeia, nu dă nimic din casă, iar dimineaţa se spală şi se îngrijeşte de el femeia ca să se îmbrace curat".

Ce se întâmpla în Bucovina la pornirea plugului aflăm de la Simion Florea Marian: "După ce l-au tras în mijlocul ogrăzii, iese stăpâna casei cu o cofă în care se află apă şi un struţ de busuioc, cu un topor, cu tămâie aprinsă, o bucată de pâine şi puţină sare, se apropie de plugul cu boi şi de plugari, îi afumă cu tămâie şi îi stropeşte cu aghiazmă zicând: «Cât de curată/ E tămâia/ Şi aghiazma,/ Aşa de curaţi/ Şi voi să umblaţi,/ Nicicând să nu daţi/ Peste vreun moroi/ Sau vreun strigoi,/ Să vă facă rău». După ce a înconjurat, a tămâiat şi a stropit de trei ori boii, plugul şi carul, precum şi pe plugari, apa rămasă este vărsată pe picioarele boilor, pâinea şi o parte din sare sunt date plugarilor şi boilor pentru a le mânca, iar tămâia şi toporul sunt puse jos, dinaintea boilor, pentru ca aceştia, înainte de plecare, să treacă peste ele".

Return to “Daci&Romani - comune”

Who is online

Users browsing this forum: No registered users and 1 guest

cron