Lupul dacic

Gerula

Re: Cap de lup final

Postby Gerula » 21 Mar 2009, 09:18

Salve!
Eu am spus intotdeauna:
ARS GRATIA ARTIS.
Iar Paul da dovada din plin ca nu este un artist visator ci un artist fauritor.
Io am si pus deoparte un vin dacic. Tre sa stabilim o intalnire sa il primesti in cadru festiv.
Cand aveti chef haideti sa organizam o intalnire in natura la cai. Facem un foc, punem niste pupi cu ceapa la cuptor si alte alea...
vremea incepe sa arate bine dupa echinoctiu:)

AD MAJORE GLORIAM DEI!
Gerula

User avatar
dada mamusa
Posts: 31
Joined: 31 Dec 2008, 10:43
Location: Alba Iulia
Contact:

Re: Cap de lup final

Postby dada mamusa » 22 Mar 2009, 07:53

Prima varianta, si cea mai solida pana acum, eu cred ca poate sa produca sunete puternice. E evident ca habar nu avem ce fel de sunete scoteau cele autentice singura informatie certa este ca acestea erau puternice, incat speriau atat dusmanii cat si caii (!!)acestora si ca sunetul era produs de miscarea aerului care intra pe gura lupului cand acesta era purtat in galop.
deci prima varianta ar fi cam asa:
un captator de aer (mai pe romaneste o palnie), evident adaptata la interiorul capului, pentru a capta tot volumul de aer posibil, la capatul careia trebuie adaptat un dispozitiv realizat din benzi verticale (si orizontale?). Aceste benzi (o analogie care imi vine in minte este fluieratul la firul de iarba sau la benzi de casetofon/magnetofon, joaca pe care cred ca am practicat -o toti cand eram copii) bine fixate a caror numar si intindere dau in final tonalitatea, trebuie realizate din fire de par de cal sau din intestine prelucrate(daca se tine seama de autenticitate) ori din material plastic daca se merge pe scurtatura.

la a doua solutie ma mai gandesc ca nu s chiar convins de ea.

dada

User avatar
Comosicus
Posts: 767
Joined: 06 Dec 2008, 23:44
Location: Napoca, Dacia
Contact:

Re: Cap de lup final

Postby Comosicus » 31 Mar 2009, 23:59

Cu ocazie zilei lui Turbo am incercat sa-i facem o mica surpriza:

Image Image Image

Lupul dacic văzut de Terra Dacica Aeterna. Reconstituirea unui lup dacic după sursele antice (literare şi arheologice).
Conf. Univ. Paul Cheptea, Drd. Marius Ardeleanu, Ing. Lucian Cuibus

Cândva la sfârşitul sec. I d. Hr., cavaleria romană a început să folosească un cu totul alt tip de stindard, the draco. S-a presupus că acest lucru s-a întâmplat ca urmare a conflictelor acestora, de la sfârşitul secolului, cu populaţiile transdanubiene. S-a răspândit, în cavalerie, de-a lungul sec. II d. Hr., fiind utilizat din sec. III-IV d. Hr. şi de către infanteriştii legionari.
Pentru prima dată antichitatea clasică aminteşte de un astfel de stindard în timpul împăratului Hadrian (117-138 d. Hr.). Conform descrierii lui Arrian (Arta tacticii, 35, 2, 3), corpul stătea lăsat în jos, cînd stindardul era neutilizat, dar, când era purtat de un cavaler în galop, se întindea şi scotea un sunet, mişcându-se în acelaşi timp în aer. Acest tip de stindard avea un cap de şarpe sau de lup şi un corp sinuos, de şarpe, făcut din materiale textile sau din pieler. Scopul acestuia era să distingă diferitele diferitele detaşamente de trupe şi să prevină confundarea lor, atât în marş, cât şi în timpul luptei. Tot din această perioadă este atestat un draco barbar şi pe Hadrianeum-ul de la Roma, sau, puţin mai târziu pe Columna lui Marc Aureliu . După Arrian au existat numeroase referiri în literatura antică despre dracones-ul roman, cât şi în arta sculpturală romană, cela mai multe dintre ele înregistrate în sec. III- IV d. Hr. . Nu lipsesc nici descoperirile arheologice ale acestui tip de stindard, descoperirea de la Niederbieber, din Germania , fiind un exemplu în acest sens.
Atestarea sigură a acestui stindard în legătură cu dacii se află în peste 20 de imagini ale Columnei lui Traian, în special în scenele de luptă , în preajma unor fortificaţii dacice sau a unor căpetenii de rang înalt din rândul dacilor. De asemenea ei apar şi printre prăzile de război sculptate la baza Columnei.
În istoriografia românească există mai multe păreri privind semnificaţia acestui dracones în rândurile luptătorilor daci. V. Pârvan îl considera „un simbol religios de apărare” şi singura „reprezentare plastică cu caracter religios din La Tène-ul getic” . D. Tudor îl consideră o imagine simbolică a victoriei . S. Sanie consideră, la rândul lui, că imaginea lupului dacic „a putut forma obiceiul unui cult ca zeu, sau ca substitut mobil divin” , considerând faptul că, într-un moment al bătăliei signifer este un tarabostes, posibil unul dintre preoţii-războinici ai zeului suprem, situaţie care poate fi elocventă pentru însemnătatea stindardului. M. Eliade subliniază esenţa mistică şi mitică a simbolicii complexe a lupului în imaginaruil unor elite războinice, inclusiv în cazul dacilor .
În cea mai mare parte a cazurilor în care apare, stindardul apare în legătură cu scenele de luptă. În cel puţin două cazuri, reprezentarea stindardului pe Columnă este legată şi de reprezentarea lui Decebal, situaţie ce a permis presupunerea existenţei unei legături directe între persoana şi funcţia monarhului şi acest stindard, nu numai pe reliefurile Columnei ci şi în realitate .
J. C. N. Coulston optează asupra originii asiaticece a acestui tip de stindard. Odată cu pătrunderea sarmaţilor la nordul Dunării, poate a fost transmisă dacilor, fiind, în opinia autorului, prima populaţie sedentară care foloseşte acest tip de stindard . Rămâne relativ neclară originea acestui însemn la daci. După G. Florea „este posibil ca unele tradiţii iconografice mai vechi să facă aluzie la o fiinţă fantastică cu o morfologie hibridă care să amintească de dragonul dacic de pe Columnă” . Un şarpe cu un cap prevăzut cu urechi apare pe una dintre cnemidele de la Agighiol . Altă imagine asemenătoare, dar prevăzută cu aripi, se află pe cnemida de la Vraca , iar pe obrăzarul stâng al coifului stâng de la Băiceni este prevăzut motivul care înfăţişează doi dragoni cu capete de mamifere, aflaţi în poziţie afrontată . De asemenea, el apare incizat şi pe un fragment ceramic descoperit la Budureasca (jud. Prahova).
Aceste imagini apar pe piese datate în secolele IV-III î. d. Hr., reapărând însă, ca multe alte motive, şi în secolele I î. d. Hr. – I d. Hr., referindu-se, probabil, la aceeaşi fiinţă fabuloasă. Pe două dintre plăcuţele de la Lupu sunt înfăţişaţi ofidieni de mari dimensiuni, cu corpul tratat sub formă torsionată şi cu capul redat frontal; ei nu reprezintă şerpi obişnuiţi, fapt ce reiese clar comparând cu imaginile acestor târâtoare înfăţişate pe celelalte două plăcuţe pe care sunt asociaţi şerpii cu vulturii . Pe „medalionul” central al scutului votiv de la Piatra Roşie, în partea superioară se află o imagine ce înfăţişează acelaşi corp de ofidian torsionat care poartă un cap, greu de identificat însă, relief pus în legătură cu alcătuirea fabuloasă de pe plăcuţele de la Lupu .
Fără îndoială că, reprezentarea stindardului cu cap de lup şi corp de şarpe, aparţine spiritualităţii dacico-getice (chiar dacă se poate accepta ideea că a fost adoptat din alte spaţii geografice). Apariţia lui în scene de luptă sau alături de regele Decebal simbolizează virtuţi războinice. Preluarea acestuia de către romani, la începutul sec. II d. Hr. s-a făcut treptat, ajungând ca pentru sec. III-IV d- Hr., să devină un element nelipsit armatei romane, fiind asociat de multe ori cu inaginea împăratului (de exemplu Constantin II este înconjurat de mai mulţi astfel de dracones la intrarea lui în Roma).
Conferentiarul Paul Cheptea, vicepresedinte al asociatiei Terra Dacica Aeterna a realizat o replica a acestui tip de stindard dacic. Materialele folosite de acesta au fost acelea care sau folosit şi în antichitate, capul este din metal, iar corpul din material textil şi piele. Cei care vor să-l vadă „în carne şi oase” o pot face la viitoarele reprezentaţii ale Asociaţiei Terra Dacica Aeterna.

Pe această cale membrii asociaţiei vor să-i mulţumească pentru această superbă realizare si să-i ureze un călduros La Mulţi Ani de la bunii lui prieteni daci şi romani.Să ne trăieşti cât mai mult Marcius Turbo!

Acesta o sa apara in newsletter-ul celor din TImisoara si in curand si pe site-ul nostru ca si pdf.

Maria

Re: Cap de lup final

Postby Maria » 01 Apr 2009, 05:01

Eu nu ştiam. La mulţi, mulţi ani cu sănatate, Turbo/ Paul! ;) Şi toate gândurile de bine de la Maria! :D


Return to “Viaţa militară”

Who is online

Users browsing this forum: No registered users and 2 guests

cron