DESPRE GLADIATORI

User avatar
MARCIUS TURBO
Posts: 1821
Joined: 11 Dec 2008, 15:35

DESPRE GLADIATORI

Postby MARCIUS TURBO » 14 Mar 2012, 11:56

REVISTA HISTORIA
10 lucruri de ştiut despre ... Luptele de gladiatori
Autor: Irina Maria Manea | 3213 vizualizări

Macabrul unor confruntãri cumplite, nisipul înroşit de sânge, moartea încãtuşând trupuri, strigãtele disperate dupã gustul libertãţii, loviturile de sãbii furibunde, glasurile tulburi de plebe confuzã, emoţiile violente rãsuflând agresiv…Umbra morţii era savuratã din plin în arenele romane, atât de combatanţi, cât şi de spectatori, care aveau ocazia de a se dezlãnţui plenar la aceste evenimente.
1. Cel mai probabil jocurile de gladiatori îşi au originea în tradiţia etruscã de a onora morţii prin sacrificii umane rituale.
2. Primele competiţii de la Roma au loc în anul 264 î.Hr. ca parte a unuia dintre aceste ritualuri funerare, numit munus. Marcus şi Decimus Junius Brutus au organizat un concurs de gladiatori în Forum Boarium pentru a-l onora pe tatãl recent decedat, întrucât se credea cã astfel de manifestaţii pãstrau vie amintirea celui trecut în nefiinţã. Ele erau organizate la intervale de 5 ani sau chiar un an, dar munera se generalizeazã ca jocuri publice în a doua jumãtate a secolului întâi d.Hr.
3. Jocurile aveau loc în amfiteatre dupã luptele cu animale (venationes) şi execuţiile publice (noxii). La început se organizau sub patronajul unor cetãţeni din clasa patricianã sau ecvestrã pentru a dobândi unele favoruri politice. Organizatorul se numea munerator sau dominus şi avea însemnele unui magistrat. În perioada imperialã însã doar împãratul îşi rezerva dreptul asupra acestor ludi circenses.
4. Pânã la finele Republicii se estimeazã cã jumãtate din gladiatori nu erau sclavi sau criminali, ci oameni liberi care au renunţat de bunã voie la statutul lor (auctorati), pentru a se pune în slujba unui patron de şcoalã de gladiatori (lanista) printr-un contract de ucenicie care îi cobora în starea de sclavie şi în dizgraţia socialã (infamia). Aceste aspecte negative erau compensate însã de posibilitatea de a obţine o glorie militarã similarã celei obţinute de soldaţi pe câmpul de luptã.
5. În Roma existau patru şcoli (ludi), cea mai cunoscutã fiind Ludus Magnus, legatã de Colosseum printr-un tunel subteran, dar Capua o întrece în celebritate prin episodul revoltei lui Spartacus din 73 î.Hr.
6. La fel ca boxeurii, gladiatorii nu obişnuiau sã lupte mai mult de 2-3 ori pe an, iar dacã îşi câştigau destulã faimã şi avere, îşi putea rãscumpãra libertatea. Mulţi mureau însã dupã un an (ad gladium), dar la fel de mulţi se emancipau din starea servilã dupã trei ani (ad ludum).
7. Se luptau de obicei în perechi singulare (ordinarii), dar la cererea unor personaje importante se puteau realiza şi combinaţii de tipul: mai mulţi gladiatori luptând împreunã (catervarii) sau anumiţi gladiatori chiar şi din afara trupei stabilite (postulacii). Uneori lanista trimitea în competiţie substitutes dacã un titular era rãnit. În ra imperialã împãratul beneficia de propria trupã de gladiatori: fiscales.
8. Competiţiile de gladiatori se sfârşeau destul de rar cu moartea participanţilor, pentru cã aceştia erau greu de întreţinut sau înlocuit, dar şi pentru cã pãstrarea animatorilor mulţimii se dovedea o soluţie pragmaticã şi beneficã pentru cei ce urmãreau ascensiunea politicã.
9. Sursele istorice au reţinut aspecte mai puţin obişnuite referitoare la abordarea jocurilor de cãtre împãraţi: Lui Commodus îi plãcea sã organizeze lupte între pitici şi femei, dar el însuşi şi-a fãcut apariţia în arenã de nu mai puţin de 735 de ori sub chipul lui Hercule, cu mãciuca şi pielea de leu…în Annalele lui Tacitus Nero punea în scenã spectacole inedite, la care un mare numãr de senatori şi femei de vazã au cãzut în dizgraţie ca urmare a participãrii la lupte…La Suetonius Domitian ordona lupte nocturne între femei-gladiator, care erau se pare o prezenţã destul de comunã, dupã cum relateazã şi Petronius, Dio Cassius sau Martial…Septimius Severus a emis un edict în 200 d.Hr. care interzicea femeilor intrarea în arenã…Cel mai grandios spectacol la care participã 5000 de perechi de gladiatori avea loc în timpul lui Traian, în 107 d.Hr., în cinstea victoriei asupra dacilor.
10. Competiţiile au fost interzise de Constantin în 325 d.Hr., dar au continuat pânã prin mijlocul secolului al 5-lea. Honorius se pare cã le-a pus definitiv capãt, pe mãsurã ce Imperiul se apropia de colaps. Ultima competiţie din Roma este datatã la 1 ianuarie 404.

Return to “Viaţa civilă”

Who is online

Users browsing this forum: No registered users and 1 guest

cron